Cartea Saptamanii: Recomandare!…Sunna no onna-Kobo Abe-Femeia nisipurilor!

Am trecut pe langa aceasta carticica mica si subtire de mii de ori si niciodata nu m-am putut convinge sa o iau, sa o deschid si sa incep sa ii parcurg macar primele randuri. Dar cum am descoperit de la o vreme ca literatura japoneza este una revigoranta pentru o vestica plictisita ca mine, iata! dar ca acum am pus mana si pe aceasta mica carticica, ce seamana cu o brosura, despre probleme alcoolice, dar este mai puternica de atat!…..

Si la primele randuri ce mi-au explicat ca exista persoane ce dispar pur si simplu fara a mai reaparea vreodata, ma gandeam ahhh! cred ca renunt, prea “boring”sa pot rezista 200 de pagini cat are cartea, dar trec de introducere si daca vreodata am considerat ca stiu ceva despre entomologie si proprietatile nisipului m-am inselat amarnic. Cel putin primul capitol mi-a oferit o lectie aprofundata a proprietatilor nisipului, din punctul de vedere al peersonajului principal, Nikki Junpei, pasionat de acest mineral. Ajunsesem sa simt adoratia si admiratia lui pentru nisip si natura lui, chiar pentru faptul ca pare sa aiba o viata proprie, independenta de tot ceea ce il inconjoara sau celelalte elemente ale naturii. Eram aproape fascinata de admiratia eroului si mi se parea ca eu insami simteam aceasta admiratie pentru un mineral atat de nevolnic. Insa asa cum o floare carnivora isi afiseaza o imagine atractiva pentru prada sa pana in momentul in care aceasta ii cade in capacana, asa este si nisipul. Pare fermecator si incitant, pana ajungi sa fii ingropat in el.

Asadar, al meu mandru personaj principal cade in capacana sufocanta a fascinatiei morbide a nisipului si trezindu-se prins intr-o groapa de nisip, nevoit sa traiasca alaturi de o femeie necunoscuta si in capacana mortala a nisipului, ajunge si tu o data cu el sa simti o ura sufocanta pentru nisip.  Si descoperi ca ceea ce ti se parea fascinant la inceput, nu era decat o momeala cruda de a te prinde.

Aruncat in groapa de nisip de locuitorii satului dintre dune, pentru a munci in folosul satului si pentru ca acesta sa nu fie inghitit de dunele de nisip miscatoare, eroul opune o rezistenta incapatanata de a se supune, desi toate incercarile sale de a evada din aceea groapa rezulta in esecuri atat de dureroase uneori incat le simti ecoul in propriul stomac. Si ajungi sa iti spui, hei! nu ar fi mai bine pentru tipul asta sa accepte situatia si sa se supuna, dar asta ar insemna pur si moarte propriului tau suflet si te trezesti ca dai pagina ca sa vezi ce va face pentru a scapa de acolo.

Relatia sa cu femeia in casa careia este repartizat, la inceput este una bazata pe un resentiment puternic, caci asemeni nisipului care ii tine prizoneri, nici  ea nu vrea sa ii dea informatiile de care are nevoie si refuza sa il ajute sa scape din groapa. Dupa esecul unei fugi aproape reusite, pe care eu insumi ca cititor, am trait-o aievea, intra intr-o stare de apatie si depresie si se intoarce spre femeie imbratisand-o si fizic si sufletesc, pentru ca prezenta ei ii mai linisteste durerea ce urla si zvarcoleste profund in el. Vede in ea un punct stabil in acel ocean necrutator de nisip si cu ajutorul prezentei ei reuseste sa accepte pentru moment noua menire care i s-a oferit. Si astfel, calmat de exstenta monotona in mijlocul nisipului, descopera cheia evadarii sale, pe care va voi lasa sa o descoperiti singuri o data cu lectura acestui roman.

Si daca vi se pare ca a citi carte este mult prea plictisitor, exista si film facut dupa aceeasi carte. Dar cum cartea intotdeauna va bate filmul, thumbs up for the book !!!!.

Lectura/vizionare placuta!!!!

Film, cinematografie, clasic, japoneza
Anunțuri

Instincte materne!!!

Nu stiu altii cum au fost, dar eu sigur nu sunt Ion Creanga si totusi am niste amintiri din copilarie despre a mea mama, care ma fac azi sa ma intreb de ce oare nu sunt toate mamele la fel? Da, stupida  intrebare, pentru ca vei veni si imi vei spune ca fiecare persoana este unica si nu pot fi toti la fel. Da , da stiu, chestii si dureri de cap filosofice si  cate si mai cate altele asemenea. Insa mie una viata de zi cu zi imi dovedeste ca maternitatea ar trebui sa vina numai si numai cu certificat de aptitudine in domeniu. Si nu ma refer la timpul sarcinii, ci la comportamentul. mamelor dupa varsta de 1 an al copilului.

Pai numai deunazi am fost fara vointa mea martora la un comportamnet matern “ireprosabil”. Cum imi plimbam cainele, am ajuns cu el in fata blocului unde stau si cum bancile de aici sunt unse cu miere, toate mustele vin sa bazaie. Asadar, banca ocupata de o vecina cu ale sale fiice maritate si avand copii mici, care alta treaba nu aveau decat sa stea sa barfeasca sub pretextul supravegherii odoarelor. Si deodata una dintre odoare se duce plangand la a sa mama( cred si eu, avand in vedere ca era ora 21 si ceva mai multe minute seara, iar copilul nu are mai mult de un an si jumatate …..), iar aceasta foarte stresata de faptul ca a fost deranjata de la cea mai recenta barfa suculenta, incepe sa urle la copil ca sa taca si ( foloseste apoi o expresie care m-a lasat masca la propriu) ii spune copilei: “RUPE-TI PLANSUL DE PE FATA!!!!!”. Reactia mea:”Haaaaaaaaaaaaa!!!! Mda, hai Snookie in casa!”.

Deci m-am lamurit complet. In definitiv ca sa fii mama, chiar iti trebuie certificat. Sau sindromul de mama frustrata are loc doar in blocul meu.

Pai ce sa va doresc?! Sa nu va RUPE-TI  niciodata rasul de pe fata si o zi cat mai senina!!!

Incheiat  si terminat! Oprica a iesit!!!

Remembering The Oldies! The Osmonds!

Cautam zilele trecute un cd pe care scrisesem primul film din seria Twilight, cum sunt momentan absorbita de carti foarte mult, voiam sa fac o mica comparatie cu filmul….dar dau peste un dvd unde aveam melodii ale formatiei The Osmonds…si astfel imi amintesc de perioada in care ascultam doar asa ceva….si imi zic hey! iata ca despre ei chiar am ce sa scriu pentru ca au fost epici…desi nu multi si-i mai amintesc si la vh1 nu mai sunt difuzati asa  de mult(cel putin la cel pe care il prind eu), nu cred ca strica putin de remember the time, like our beloved and by now lost genius Michael Jackson sang.

Asa ca azi o sa va plictisesc putin cu foarte simpaticii si exceptional de dragutii baieti din formatia The Osmonds. Formatia a fost si inca mai este si azi o afacere de familie, pentru ca toti membrii familiei Osmond s-au implicat, de la productie pana la activitatea scenica. Formatia a inceput initial doar cu fratii cei mai mari: Alan, Wayne, Merrill si Jay, ca mai apoi sa li se alature si Donny si Marie Osmond. Dar cum toata povestea despre formatie si despre familie se poate citi all over the internet nu va plictisesc cu prea multe detalii. E nevoie de o mica tastare cu numele de The Osmonds si marea si mereu failibila Wikipedia o sa va ofere toate detaliile.

Singurul lucru care dovedeste geniul si valoarea unui lucru sau unei persoane este insusi lucrul sau insasi persoana. Asadar va sa savurati vocea dulce a lui Donny sau vocea suava a Marei sau chiar sound-ul nebunesc al melodiei Crazy Horses…..imi pun mari sperante ca vor reusi sa va cucereasca asa cum m-au cucerit pe mine.

Dar pentru o poveste mai romantica a formatiei si a familiei The Osmonds va recomnad cu caldura filmul difuzat de Hallmark:http://www.imdb.com/title/tt0269677/.

 

 

 

 

May the Crazy Horses catch you!!!!!!!!! Yaaaaaaaa!!!!

Anime-ul sapatamanii: Recomandare:Basilisk!

Hello there my friends!… Stiu, stiu daca am mentionat anterior ca sunt cam lenesa in majopritatea lucrurilor pe care le fac, iata ca am dovedit-o din plin ca asa este. Am disparut de pe marele firmament al blogurilor de ceva luni bune. Dar cum fui foarte ocupata cu ocuparea fortata a unui loc in lumea oamenilor mari, si reusii sa ma angajez fartatilor….asa se face ca lasai preocuparile de natura intelectuala pe planuri mult secundare. Dar un lucru daca e bun la mine, acela e ca nu ma dezic de ceea ce imi place in ciuda a toate si a tuturor. Si desi iubitul meu laptop a suferit consecintele exprimarii fizice a frustrarilor mele acum isi face veacul in gaenta asteptand s afie reparat, din nou. Dar hei daca afara tot straluceste asa un soare frumos, sigur va ajunge si pe strada mea….sau asa imi place mie sa cred( sa speram ca nu am va trada prea multZâmbet). Dar sa nu va mai tin  povesti de adormit prescolarii si sa va zic de fapt de ce mi-am tocit degetele ca sa scriu pe aici prin lumea asta “virtuala”( care numai de virtute nu tineZâmbet).

Acum ceva timp, cam anul trecut pe vremea asta cred, cum eram in mare depresie psihica, ma uitam la anime-uri si voiam ceva care sa reflecte starea mea de spirit…tot incercasem Death Note, dar nu puteam sa il duc pana la final, nu stiu de ce, dar parca dupa ce murea L nu mai incapea si restul. Si am dat peste Basilisk…..cinstit inceputul mi se parea tampit, dar ce m-a convins a fost grafica si arta, asta la inceput….pentru ca apoi povestea chiar te cucereste si ajungi la final si vrei sa continue. Sa fi gasit poate un alt final sau o alta solutie pentru acel final, dar cand stai si te gandesti putin mai mult la subiect descoperi ca daca nu ar fi avut acel final, nu ar fi avut acelasi farmec. Si numai pentru farmecul pe care il da finalul este indicat sa il urmaresti.

Asa cum romanul lui Liviu Rebreanu “Ion” incepe cu descrierea imaginii taranului roman iubitor de pamant si se termina cu o descriere asemanatoare, si aici ai parte de acelasi lucru….daca batranii clanurilor rivale se ucid unul pe celalalt in primul episod si mor imbratisati plutind in jos pe rau, se termina cu aceeasi imagine doar ca de data aceasta protagonistii si anume succesorii celor doua clanuri mor in aceeasi ipostaza si in acelasi mod. Insa de la primul episod pana l a ultimul intrigile tesute cu maiestrie de personaje si modurile de lupta, totodata si tacticile folosite in lupta dintre maiestri ninja sunt prezentate si desenate cu o arta si un talent uimitor.

In esenta Basilisk are de toate o poveste de dragoste neimplinita, stiluri de lupta iesite din comun, actiune, tensiune psihologica si o grafica si o arta foarte bine conturate si definite.

Desi exista si un film facut dupa acelasi anime, nu are aceeasi forta si nici tensiune.

Vizionare placuta!!!!

Felicitari!!!!!!!

De ceva saptamani am descoprit fericita ca 1musichanel, este cu adevarat The Number One….in fact the best…why? Pai, au fost baieti foarte draguti si au ascultat de cererile fierbinti ale fanilor muzicii kpop si au realizat o emisiune named Like ASiatics, pe care o difuzeaza in fiecare marti de la ora 22:00.
Lucru care m-a facut sa topai de fericire, printre lacrimi amare de tristete.
Asa am descoperit duetul G-Dragon & T.O.P., membrii ai trupei BigBang, fanii si fanele stiu mai bine despre cine vorbesc. Dar mie una mi-a placut o melodie de care nu pot scapa momentan si o ascult zilnic. E un fel de song-obsession si din acest motiv, am zis sa o prezint aici poate scap de ea in felul asta. Deci auditie placuta si sa speram without the obsession:))

Octombrie…luna ce s-a sfarsit foarte trist!

Desi am trait jumatate din luna octombrie doar cu durerea propriei mele prostii si anume aceea de a fi brutala cu lucrurile, care spre nefericirea lor sunt in posesia mea, in mod special scumpul meu laptop, care cred ca numai el stie cat a suferit din cauza mea, in final am reusit iar sa il stric la doar un an de la prima reparatie…..Yeyiii! Very goooood for me!…the careless one:))….am sfarsit luna intr-un mod foarte dureros sufleteste: am experimentat moartea bunicii mele, alaturi de care am trait 23 de ani. Desi era un eveniment inevitabil pentru mine si mai apoi toata lumea se astepta la acest lucru, fiind batrana si in suferinta de mai multi ani, asta nu inseamna ca nu a durut sau nu doare mai putin. Socul disparitiei ei inca persista in viata mea cea de toate zilele….pentru ca in ciuda tuturor inconvenientelor pe care le intalnesti traind cu o persoana bolnava, faptul ca ii porti de grija si esti atent la toate nevoile ei, devin la un moment dat un fel de combustibil pentru motorul zilelor tale. Astfel am ramas fara acest combustibil si acum ma chinui sa ma conving de realitatea mortii ei.
Este un fenomen total ireal si in acelasi timp cat se poate de adevarat. Chiar si toate tampeniile de ritualuri bisericesti fara de care nu poti muri in tara asta par a transforma acest fenomen, care mie una mi se pare in totalitate personal si intim. Dupa ce am trait efectiv si am fost martora la modul in care o persoana se comporta la o inmormantare, m-am decis si sunt ferm convinsa ca nu voi respecta niciun fel de datina crestineasca doar ca sa pot fi inmormantata. NU in definitiv si cu siguranta, imi voi dona organele si apoi voi fi incinerata….fara alte tampenii cum ar fi parastase si mai stiu eu ce nebunii….nu nu si nu! Parca momentul care ar trebui sa fie rezervat persoanei moarte prea se transforma intr-o lupta apriga de cine ia cat mai mult si cine ramane cu grosul.
Dar pentru mine tot ce a contat a fost faptul ca in ciuda dorintei de a-mi plange bunica cu valurile de lacrimi pe care le tineam in frau in final nu am reusit…..prea mult lumea iti cere sa nu mai plangi si sa nu mai suferi…pai altfel cum sa vindeci golul care ramane dupa plecarea ei? De fapt am fost singura care a trait alaturi de bunica mea zi de zi si an de an, din momentul nasterii mele pana pe 16 octombrie anul curent, asa ca nu m-am astptat sa inteleaga cineva dorinta de a o plange.
Ma rog sa fi ajuns intr-un loc mult mai bun si mult mai fericit decat pamantul pe care a trait….Dumnezeu sa o odihneasca!….Te voi muri mereu bunis:*

The pretty wolf and the 7 goaty and Secret Connection dj – Animal Special….song inspired!

Ok. Ascultam zilele trecute Bruno Mars si printre norii de praf care ma incojurau una dintr melodiile lui mi-a amintit de o manga pe care am citit-o pe la inceputul verii. Si azi cand am dat cautare am mai descoperit una care are aceeasi tema si este de aceeasi autoare: CJ Michalski. Autoare de manga yaoi, care in genere este shotacon foarte mult si sigur daca ai rabdare sa citesti cate ceva dintre lucrarile ei vei descoperi un sindrom de zoofil convins:))).
Nu o sa descriu prea mult arta sau povestea dar tema acestor doua manga mi s-a parut foarte corespunzatoare acestei melodii. Pe scurt despre cele doua manga tot ce va pot spune este ca in prima (The pretty wolf and the 7 goaty) ai parte de un lup(ce in esenta ar trebui sa fie fioros sau cel putin periculos) care este prins de niste tapi(toti cu niste figuri de yakuza periculosi) care vor sa il manance, pana apare cel de-al saptelea frate care desi arata mai normal, este in esenta mai periculos decat toti ceilalti la un loc si dupa ce ii da afara pe ceilalti sase, sfarseste prin a-l „manca” pe „micul si fragilul” lup( in esenta i-o trage de-i sar capacele:))). Cea de-a duoa lucrare (Secret Connection dj – Animal Special) este o combinatie a doua lucrarii de ale autoarei, unde isi transforma caracterele in animale….unul lup(de data asta unul care este periculos basca este un lup yakuza:))) si celalalt este iepure care uraste yakuza….ironia sortii. Ca sa poata sa il convinga pe iepuras ca el lupul yakuza nu este chiar asa de rau cum pare ii ofera zilnic fructe de padure, totul pe ascuns, da’ numa’ pe ascuns:)). Pana cand urgentat de nevoile fiziologice il ataca pe iepuras si il sperie si mai tare( logic asta dupa ce arte grija sa il „manance” pe indelete:)))…dar se pare ca nu l-a speriat suficient de tare pentru ca in momentul in care iepurasul afla ce cel care ii lasa mancarica la usa in fiecare dimineata era lupul cel rau, il trateaza foarte amabil si dragut:)))…..
Deci in caz ca va plictisiti ata de tare incat aveti impresia ca tavanul camerei voastre incepe sa construiasca forme asemeni norilor pe cer, puteti cu siguranta sa cititi cateva dintre lucrarile luii CJ Michalski.
Si pentru incheiere va las sa ascultati melodia care mi-a inspirat mie postul de azi:))…Ciaosu!