Octombrie…luna ce s-a sfarsit foarte trist!

Desi am trait jumatate din luna octombrie doar cu durerea propriei mele prostii si anume aceea de a fi brutala cu lucrurile, care spre nefericirea lor sunt in posesia mea, in mod special scumpul meu laptop, care cred ca numai el stie cat a suferit din cauza mea, in final am reusit iar sa il stric la doar un an de la prima reparatie…..Yeyiii! Very goooood for me!…the careless one:))….am sfarsit luna intr-un mod foarte dureros sufleteste: am experimentat moartea bunicii mele, alaturi de care am trait 23 de ani. Desi era un eveniment inevitabil pentru mine si mai apoi toata lumea se astepta la acest lucru, fiind batrana si in suferinta de mai multi ani, asta nu inseamna ca nu a durut sau nu doare mai putin. Socul disparitiei ei inca persista in viata mea cea de toate zilele….pentru ca in ciuda tuturor inconvenientelor pe care le intalnesti traind cu o persoana bolnava, faptul ca ii porti de grija si esti atent la toate nevoile ei, devin la un moment dat un fel de combustibil pentru motorul zilelor tale. Astfel am ramas fara acest combustibil si acum ma chinui sa ma conving de realitatea mortii ei.
Este un fenomen total ireal si in acelasi timp cat se poate de adevarat. Chiar si toate tampeniile de ritualuri bisericesti fara de care nu poti muri in tara asta par a transforma acest fenomen, care mie una mi se pare in totalitate personal si intim. Dupa ce am trait efectiv si am fost martora la modul in care o persoana se comporta la o inmormantare, m-am decis si sunt ferm convinsa ca nu voi respecta niciun fel de datina crestineasca doar ca sa pot fi inmormantata. NU in definitiv si cu siguranta, imi voi dona organele si apoi voi fi incinerata….fara alte tampenii cum ar fi parastase si mai stiu eu ce nebunii….nu nu si nu! Parca momentul care ar trebui sa fie rezervat persoanei moarte prea se transforma intr-o lupta apriga de cine ia cat mai mult si cine ramane cu grosul.
Dar pentru mine tot ce a contat a fost faptul ca in ciuda dorintei de a-mi plange bunica cu valurile de lacrimi pe care le tineam in frau in final nu am reusit…..prea mult lumea iti cere sa nu mai plangi si sa nu mai suferi…pai altfel cum sa vindeci golul care ramane dupa plecarea ei? De fapt am fost singura care a trait alaturi de bunica mea zi de zi si an de an, din momentul nasterii mele pana pe 16 octombrie anul curent, asa ca nu m-am astptat sa inteleaga cineva dorinta de a o plange.
Ma rog sa fi ajuns intr-un loc mult mai bun si mult mai fericit decat pamantul pe care a trait….Dumnezeu sa o odihneasca!….Te voi muri mereu bunis:*

Anunțuri

2 gânduri despre „Octombrie…luna ce s-a sfarsit foarte trist!

  1. Merci. AI dreptate ca pana in ultima clipa am crezut ca este doar un vis si aveam impresia ca daca este bunis a mea este nemuritoare si invincibila. Doare foarte mult cand vezi ca nu este asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s