Cartea Saptamanii: Recomandare!…Sunna no onna-Kobo Abe-Femeia nisipurilor!

Am trecut pe langa aceasta carticica mica si subtire de mii de ori si niciodata nu m-am putut convinge sa o iau, sa o deschid si sa incep sa ii parcurg macar primele randuri. Dar cum am descoperit de la o vreme ca literatura japoneza este una revigoranta pentru o vestica plictisita ca mine, iata! dar ca acum am pus mana si pe aceasta mica carticica, ce seamana cu o brosura, despre probleme alcoolice, dar este mai puternica de atat!…..

Si la primele randuri ce mi-au explicat ca exista persoane ce dispar pur si simplu fara a mai reaparea vreodata, ma gandeam ahhh! cred ca renunt, prea “boring”sa pot rezista 200 de pagini cat are cartea, dar trec de introducere si daca vreodata am considerat ca stiu ceva despre entomologie si proprietatile nisipului m-am inselat amarnic. Cel putin primul capitol mi-a oferit o lectie aprofundata a proprietatilor nisipului, din punctul de vedere al peersonajului principal, Nikki Junpei, pasionat de acest mineral. Ajunsesem sa simt adoratia si admiratia lui pentru nisip si natura lui, chiar pentru faptul ca pare sa aiba o viata proprie, independenta de tot ceea ce il inconjoara sau celelalte elemente ale naturii. Eram aproape fascinata de admiratia eroului si mi se parea ca eu insami simteam aceasta admiratie pentru un mineral atat de nevolnic. Insa asa cum o floare carnivora isi afiseaza o imagine atractiva pentru prada sa pana in momentul in care aceasta ii cade in capacana, asa este si nisipul. Pare fermecator si incitant, pana ajungi sa fii ingropat in el.

Asadar, al meu mandru personaj principal cade in capacana sufocanta a fascinatiei morbide a nisipului si trezindu-se prins intr-o groapa de nisip, nevoit sa traiasca alaturi de o femeie necunoscuta si in capacana mortala a nisipului, ajunge si tu o data cu el sa simti o ura sufocanta pentru nisip.  Si descoperi ca ceea ce ti se parea fascinant la inceput, nu era decat o momeala cruda de a te prinde.

Aruncat in groapa de nisip de locuitorii satului dintre dune, pentru a munci in folosul satului si pentru ca acesta sa nu fie inghitit de dunele de nisip miscatoare, eroul opune o rezistenta incapatanata de a se supune, desi toate incercarile sale de a evada din aceea groapa rezulta in esecuri atat de dureroase uneori incat le simti ecoul in propriul stomac. Si ajungi sa iti spui, hei! nu ar fi mai bine pentru tipul asta sa accepte situatia si sa se supuna, dar asta ar insemna pur si moarte propriului tau suflet si te trezesti ca dai pagina ca sa vezi ce va face pentru a scapa de acolo.

Relatia sa cu femeia in casa careia este repartizat, la inceput este una bazata pe un resentiment puternic, caci asemeni nisipului care ii tine prizoneri, nici  ea nu vrea sa ii dea informatiile de care are nevoie si refuza sa il ajute sa scape din groapa. Dupa esecul unei fugi aproape reusite, pe care eu insumi ca cititor, am trait-o aievea, intra intr-o stare de apatie si depresie si se intoarce spre femeie imbratisand-o si fizic si sufletesc, pentru ca prezenta ei ii mai linisteste durerea ce urla si zvarcoleste profund in el. Vede in ea un punct stabil in acel ocean necrutator de nisip si cu ajutorul prezentei ei reuseste sa accepte pentru moment noua menire care i s-a oferit. Si astfel, calmat de exstenta monotona in mijlocul nisipului, descopera cheia evadarii sale, pe care va voi lasa sa o descoperiti singuri o data cu lectura acestui roman.

Si daca vi se pare ca a citi carte este mult prea plictisitor, exista si film facut dupa aceeasi carte. Dar cum cartea intotdeauna va bate filmul, thumbs up for the book !!!!.

Lectura/vizionare placuta!!!!

Film, cinematografie, clasic, japoneza
Anunțuri