The pretty wolf and the 7 goaty and Secret Connection dj – Animal Special….song inspired!

Ok. Ascultam zilele trecute Bruno Mars si printre norii de praf care ma incojurau una dintr melodiile lui mi-a amintit de o manga pe care am citit-o pe la inceputul verii. Si azi cand am dat cautare am mai descoperit una care are aceeasi tema si este de aceeasi autoare: CJ Michalski. Autoare de manga yaoi, care in genere este shotacon foarte mult si sigur daca ai rabdare sa citesti cate ceva dintre lucrarile ei vei descoperi un sindrom de zoofil convins:))).
Nu o sa descriu prea mult arta sau povestea dar tema acestor doua manga mi s-a parut foarte corespunzatoare acestei melodii. Pe scurt despre cele doua manga tot ce va pot spune este ca in prima (The pretty wolf and the 7 goaty) ai parte de un lup(ce in esenta ar trebui sa fie fioros sau cel putin periculos) care este prins de niste tapi(toti cu niste figuri de yakuza periculosi) care vor sa il manance, pana apare cel de-al saptelea frate care desi arata mai normal, este in esenta mai periculos decat toti ceilalti la un loc si dupa ce ii da afara pe ceilalti sase, sfarseste prin a-l „manca” pe „micul si fragilul” lup( in esenta i-o trage de-i sar capacele:))). Cea de-a duoa lucrare (Secret Connection dj – Animal Special) este o combinatie a doua lucrarii de ale autoarei, unde isi transforma caracterele in animale….unul lup(de data asta unul care este periculos basca este un lup yakuza:))) si celalalt este iepure care uraste yakuza….ironia sortii. Ca sa poata sa il convinga pe iepuras ca el lupul yakuza nu este chiar asa de rau cum pare ii ofera zilnic fructe de padure, totul pe ascuns, da’ numa’ pe ascuns:)). Pana cand urgentat de nevoile fiziologice il ataca pe iepuras si il sperie si mai tare( logic asta dupa ce arte grija sa il „manance” pe indelete:)))…dar se pare ca nu l-a speriat suficient de tare pentru ca in momentul in care iepurasul afla ce cel care ii lasa mancarica la usa in fiecare dimineata era lupul cel rau, il trateaza foarte amabil si dragut:)))…..
Deci in caz ca va plictisiti ata de tare incat aveti impresia ca tavanul camerei voastre incepe sa construiasca forme asemeni norilor pe cer, puteti cu siguranta sa cititi cateva dintre lucrarile luii CJ Michalski.
Si pentru incheiere va las sa ascultati melodia care mi-a inspirat mie postul de azi:))…Ciaosu!

The judged-Honma Akira

Okay…..voi continua sa postez tot in rubrica ce ma cam tine ocupata acum, manga….ohhh, daaaa! Bun de data asta am ramas la numele de Akira dar e schimbat putin nu mai este Norikazu ci Honma….and it’s a big difference…..nu doar in arta ci si in modul in care definieste caracterele si construieste povestea. Daca la Akira Norikazu, arta facea aproape totul, la Honma Akira, ai parte de arta, cu niste linii mai serioase si mature, dar si un plot care are mai multa substanta…..undeva la un moment dat pe parcursul povestii poate avea unele tente psihologice, nu exceptional de Heavy emotionally speaking, dar se simte o anumita presiune venind din partea parsonajelor principale, cand realizezi ca probabil unul dintre ele are ceva mai multe probleme la mansarda.

Toata cartea, pentru ca este un volum, cuprinde doua povesti diferite, cea de-a doua nu atat de dark ca prima, dar mai lighthearted si mai romantata.

Asadar prima istorie a volumului care este si cea ce da numele intregii carti, este povestea a doi copii ce au crescut intr-un institut, pentru copii abandonati, aici se regaseste motivul maltratarii, tipic pentru institute de genul, un pic clisee, dar hei! este in fond parte luata din realitate, pentru ca nu cred ca exista astfel de institutii, care sa aiba supraveghetori sau educatori buni, la o adica te maltrateaza taica-tu acasa, d’apoi un necunoscut care trebuie sa aiba grija de tine, desi este platit pentru asta. Dar lucrul asta il afli mai pe la mijlocul capitolului, dupa ce dezvolti un sentiment de neplacere fata de seme(top)-Tatsuki Toudou….si ai impresia ca este evil…si te rogi in secret sa nu ramana uke-le cu el, pentru ca ar avea numai de suferit. Dar autoarea ii ofera niste circumstante atenuante pentru modul lui mai hard and brutal de a-si demonstra dragostea fata de uke(bottom)-Sugiura Kyou. Astfel ajungi sa cunosti modul in care Tatsuki grew fond of Kyou si chiar si dupa mai multi ani, Kyou sa ramana the one pentru Tatsuki….desi acesta la inceput poate sa dea impresia ca ar vrea sa se razbune pentru ca Kyou a ales familia care l-a abandonat initial inaintea lui, cel pentru care stood for in fata supraveghetorului. Asta este momentul in care Tatsuki experimeteaza sentimentul recunostiintei pentru prima data si desi uneori acest sentiment poate fi confundat cu dragostea, el se indragosteste de Kyou in acelasi timp. Este un gen de dragoste care nu va fi niciodata proclamat in cuvinte, dar exprimat in fapte si actiuni dureroase pentru amandoi, dar care spun mult mai multe decat toate cuvintele din lume(eu una prefer chestiile de genul asta, pentru ca in final vorbele vin si pleaca, dar faptele raman).

Astfel peste ani cand se reintalnesc din pura intamplare si se recunosc,iar sentimente de mult innabusite si refulate, ies la suprafata, mai evident din parte lui Tatsuki, decat a lui Kyou, care inca sufera inconstient de trauma de a fi abandonat si are o afectiune mai puternica fata de sora sa(nimic in sens sexual, doar o incapatanare de a-si proteja sora cu orice pret si de alege familia inaintea presoanei iubite, pana intr-acolo ca nu-si recunoaste sentimentele pentru Tatsuki). Asa accepta sa fie “victima” in “santajul sentimental” al lui Tatsuki, fortandu-l pe cel din urma “to be the evil one here”, pentru ca la finalul povestii sa realizeze ca spre deosebire de sora lui, care la final se marita “and finishes being very happy, without her devoted big-brother”, Tatsuki avea nevoie de el cu adevarat si se decide intr-un final sa fie sincer cu el insusi si cu sentimentele sale.

Desi arta are linii mai realiste fata de cele cu o tenta sclipitoare si fanteziste ale Akirei Norikazu, stilul Akirei Honma, se evidentiaza si prin modul in care construieste plot-ul si schiteaza personajele la fel de bine cum dezvolta povestea. Stie sa puna o presiune de fundal, pe care o intalnesti in povestile si cartile cu tema psihologica. Desi atmosfera sufocanta intalnita in manga psihologica, este aici doar o palida adiere, se simte si imbogateste istoria. Arta este totusi cea care cam picteaza toata povestea, desi are si replici destul de acceptabile, prin arta reusesti sa descoperi aspecte ale povestii pe care dialogurile nu le dezvaluie.

Cam asta e recomandarea de saptamana asta….lectura placutaOpen-mouthed smile002 003052054 055074 075

Heart Strings- Akira Norikazu…una dintre artistele manga preferate

Cum ma dadeam cu barca pe net(sau mai pe limba romanului navigam)….am dat peste site-ul unei tinere, care spre fericirea mea are acelasi interes ca si mine in ceea ce priveste manga si anime-urile. Aceasta tanara detine un blog exceptional de interesant pentru o persoana ca mine si are un stil de a scrie exact pe gustul meu, I mean very very straightforward si pentru asta am decis sa ii urmez recomandarile si exemplul de a posta, daca nu zilnic(ceea ce nu voi face niciodata, ma plictisesc repede si Dumnezeu stie cat o sa ma tina si pasiunea asta cu blogul, de fapt ma enervez repede daca nu am cititori si imi bag niste bani in cec de el de blog, si il inchid…..dar acum sa vad cat ma mai tine), cel putin in momentul in care gasesc o manga care mie mi s-a parut interesanta, sau daca nu lucrarea cel putin artistul…..si sa nu sperati de la mine la ceva super talent in a comenta grafica artistului, pentru ca la drept vorbind singurele schite pe care eu insami le pot face sunt niste profiluri total copilaresti, care nu au nici in clin nici in maneca cu realitatea, ,si sunt cu adevarat groaznice…..si eu ma sperii de ele, dar asta este un dar de care sunt foarte constienta ca nu il voi detine niciodata(uneori chiar invidiez persoanele care pot desena cu adevarat, vreau si eu un talent adevarat, sa cant, sa dansez sau sa pictez, dar nu am reusit sa il pacalesc pe Dumnezeu cand a impartit talentele si am ramas pe afaraOpen-mouthed smile).

Buuuuuuun….asa cum mentionam mai sus, datorita tinerei ce detine blog-ul http://lehamitea.wordpress.com/, am decis sa introduc si eu niste lucrari manga ale unei artiste pe care am descoperit-o in febra bolnava a cautarii de grafica exceptionala, de care sufeream dupa ce am citit Haru Wo daiteita de Nitta Youka si am vazut ova realizate dupa lucrarea acesteia, cu adevarat foarte talentata in desen, dar si in a crea un plot interesant….as putea spune ca in lumea yaoi manga, Nitta Youka este probabil la fel de buna in crearea unui plot foare bun ca si Shinjo Mayu pentru shoujo manga…..si aici ma refer doar la modul cum construieste actiunea si contureaza personalitatea fiecarui personaj, exceptand arta grafica.

Cum am un tupeu extraordinar de incerca sa scriu o carte, pe care o tot incep dar se pare ca nu prea reusesc sa o termin, indiferent de subiectul pe care il aleg…..atat reusesc sa fac doar sa incep……ca finalul nu il vad…..imi plac finalurile fericite, dar nu ma vad in stare sa construiesc unul, si am o tendinta anormala de a face eroina sa sufere cu adevarat, adica chiar o pun sa sufere, desi nu prea dau motive puternice pentru asta……dar cum interesul meu este unul de scurta durata uit de poveste si ramane uitata prin inca unul dintre caietele cu astfel de povesti incepute…..cred ca nu o sa fac decat sa comentez pe marginea istoriei din spatele graficii, cu care nu am nicio legatura…..si nici nu aspir sa pot comenta ceva in privinta asta…..doar atat ca mie una mi se pare foarte, foarte, foarte frumoasa si exceptionala……iata un exemplu:Heart_Strings_v01_c01_-_002-003

 

Asadar cu dovada de mai sus va prezint mangaka Norikazu Akira si una din lucrarile sale, care mi s-a parut cea mai buna: Heartstrings.

Genul: Yaoi(pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul este o manga ce are ca tema principala homosexualitatea), asa ca pentru neinitiati, asteptati-va la niste hot sex between two very beautiful menOpen-mouthed smile…..nu este hentai….are plot si nu doar scene fierbinti si are si un subiect, putin cam slabut uneori, dar este sufucient sa plaseze personajele intr-o conjuctura si sa le dea un motiv suficient de puternic sa dezvolte sentimente unul fata de celalalt, deci ceva romantism exista……un pic de umor pentru modul cum reactioneaza unul dintre personaje la pasele sale de indragostit….

Acum avem asa una bucata Host guy, care arata exceptional, si este numarul unu in clubul unde lucreaza, si la inceput aproape totally straight, but you never know…..si una bucata Yakuza member, care este gay in esenta, dar toti au impresia ca este un fel de Casanova, si este genul tacut….stiti si voi vorba “mutu’ fu-te pamantu’!” asa ca al nostru mafia guy este ceva in genul…..Deci avem un host pe numele sau de scena Yuki si a very dangerous yakuza, numit Sakaki-san…..care la prima intalnire a lor, falls in love profoundly…..motiv pentru care se va apropia de superbul Yuki(dap, cred ca am facut o pasiune sordida pentru Yuki, desi nu este decat un personaj 2d, dar doamne….la cum este desenat, aproape ca iti doresti sa iasa din paginile manga si sa respireOpen-mouthed smile)…

Cam astea sunt personajele principale, cu care va veti confrunta…..mai ai si niste suckers…frustrati ca nu prea au putut sa i-o puna d-lui Sakaki, si pentru asta fac pe periculosii si ii ataca pe eroii nostri very much in love with one another…..de altfel marele motiv pentru clarificarea relatiei dintre Yuki si Sakaki…..si ca relatia sa fie acceptata de toti-aici incluzandu-l pe marele boss yakuza, adica mai marele sef al lui Sakaki, care fara stirea acestuia il voia pe cel din urma ginere al sau, asta doar pentru ca asa a mirolait marea fiica, care nu apare de niciun fel-se ajunge la o despartire, care se termina cu numirea lui Yuki ca si “sotie” al lui Sakaki…….si cam atat…..din marele plot de fundal…

Povestea de fundal mi s-a parut si mie slabuta, dar cum arta compenseaza pentru asta, savurezi pe deplin scenele hot dintre cei doi…..si se poate spune ca femeia asta, chiar se pricepe nu gluma…..si chiar cunoaste ceva anatomie….si fiziologie…..iti dai seama usor cine e cine si poti distinge intre personaje……dar daca citesti cum am citit eu prima data, adica cu ochii total bagati in arta si ignorand dialogurile si subiectul, atunci cu siguranta vei citi de cateva ori doar ca sa te obisnuiesti cu arta grafica…..printre putinele artista manga, care au o grafica complexa a corpului uman…..dar si fundalurile sunt bine conturate, nu are multe, dar cele care sunt competeaza frumos personajele…

Bun atat am avut de balmajit, restul ramane la latitudinea fiecarui cititor……lectura placuta.