Anime-ul sapatamanii: Recomandare:Basilisk!

Hello there my friends!… Stiu, stiu daca am mentionat anterior ca sunt cam lenesa in majopritatea lucrurilor pe care le fac, iata ca am dovedit-o din plin ca asa este. Am disparut de pe marele firmament al blogurilor de ceva luni bune. Dar cum fui foarte ocupata cu ocuparea fortata a unui loc in lumea oamenilor mari, si reusii sa ma angajez fartatilor….asa se face ca lasai preocuparile de natura intelectuala pe planuri mult secundare. Dar un lucru daca e bun la mine, acela e ca nu ma dezic de ceea ce imi place in ciuda a toate si a tuturor. Si desi iubitul meu laptop a suferit consecintele exprimarii fizice a frustrarilor mele acum isi face veacul in gaenta asteptand s afie reparat, din nou. Dar hei daca afara tot straluceste asa un soare frumos, sigur va ajunge si pe strada mea….sau asa imi place mie sa cred( sa speram ca nu am va trada prea multZâmbet). Dar sa nu va mai tin  povesti de adormit prescolarii si sa va zic de fapt de ce mi-am tocit degetele ca sa scriu pe aici prin lumea asta “virtuala”( care numai de virtute nu tineZâmbet).

Acum ceva timp, cam anul trecut pe vremea asta cred, cum eram in mare depresie psihica, ma uitam la anime-uri si voiam ceva care sa reflecte starea mea de spirit…tot incercasem Death Note, dar nu puteam sa il duc pana la final, nu stiu de ce, dar parca dupa ce murea L nu mai incapea si restul. Si am dat peste Basilisk…..cinstit inceputul mi se parea tampit, dar ce m-a convins a fost grafica si arta, asta la inceput….pentru ca apoi povestea chiar te cucereste si ajungi la final si vrei sa continue. Sa fi gasit poate un alt final sau o alta solutie pentru acel final, dar cand stai si te gandesti putin mai mult la subiect descoperi ca daca nu ar fi avut acel final, nu ar fi avut acelasi farmec. Si numai pentru farmecul pe care il da finalul este indicat sa il urmaresti.

Asa cum romanul lui Liviu Rebreanu “Ion” incepe cu descrierea imaginii taranului roman iubitor de pamant si se termina cu o descriere asemanatoare, si aici ai parte de acelasi lucru….daca batranii clanurilor rivale se ucid unul pe celalalt in primul episod si mor imbratisati plutind in jos pe rau, se termina cu aceeasi imagine doar ca de data aceasta protagonistii si anume succesorii celor doua clanuri mor in aceeasi ipostaza si in acelasi mod. Insa de la primul episod pana l a ultimul intrigile tesute cu maiestrie de personaje si modurile de lupta, totodata si tacticile folosite in lupta dintre maiestri ninja sunt prezentate si desenate cu o arta si un talent uimitor.

In esenta Basilisk are de toate o poveste de dragoste neimplinita, stiluri de lupta iesite din comun, actiune, tensiune psihologica si o grafica si o arta foarte bine conturate si definite.

Desi exista si un film facut dupa acelasi anime, nu are aceeasi forta si nici tensiune.

Vizionare placuta!!!!

Anunțuri

Reactii si efecte “critice”!

Dap saptamana asta o lasam mai moale cu manga si anime-urile, ca sa introduc o noua rubrica : “Tanti Sanda Psiholoaga”……unde o sa ma distrez cum vrea muschiul mintii mele cu probleme de “mansarda”, pe care le intampin zilnic……Doamne, acum ca stau si ma gandesc sunt enorm de multe si par ca toate se aduna in toti cei care ma inconjoara!Open-mouthed smile…..asadar nemaisuportand, avalansa de subiecte psihologice ce ataca zilnic, am zis hei! poate ca daca scriu ceva despre ele, o sa le observ mai putin…

Si cum saptamana asta am inceput cu reactii adverse la critica personala, am decis sa fac putina lumina, in obscuritatea modului de reactionare la “criticisme”. In primul rand cred eu si prin marile mele amintiri din ce am reusit sa citesc pe marginea psihologiei, critica in general este un factor constructiv pentru dezvoltarea personalitatii unui individ….altfel cum sa realizeze sarmanul “muggle” ca trebuie sa schimbe cate ceva pe ici pe colo, nu mult, dar doar la esential. Chiar si critica dusa la extreme creeaza o dependenta constructiva. Spre exemplu: exista un tip(A) a carui natura este una neindemanatica, dar da semne ferme de dezvoltare sub o indrumare corespunzatoare si lucreaza pentru un sef(B), care nu rectifica greselile, prin a explica calm si cumpatat cauza greselii, ci are un caracter vulcanic si rabdare foarte putina, asadar el rectifica toate greselile lui A prin critici, unele severe altele mai putin, depinzand de gravitatea greselii. Daca A pleaca de sub indrumarea lui B, dupa anii de lucru si ajunge sa lucreze pentru un sef, care doar ii puncteaza scurt greseala, fara alte explicatii si alte critici, randamentul lui A va scadea, pentru ca el este obisnuit ca greseala sa se transforme intr-o modalitate de a-si imbunantatii lucrul si persoana,la fel se intampla si in cazul copiilor care sunt crescuti si obsnuiti sa asculte critici( Atentie, aici este vorba numai despre critica verbala, nu si cea fizica, cu care nu sunt de acord si consider ca parintii care recurg la critica pe baza fizica, ar trebui sa aiba licenta pentru crescut copii).

Iar, in cadrul criticii pot fi incluse injuriile si insultele, nu, nu este adevarat. In momentul in care o persoana este maltratat verbal nu va raspunde pozitiv si in mod constructiv criticii. Critica este modalitatea de a dezvolta cat mai armonios personalitatea unui individ……sa poata la randul sau sa discearna clar intre o critica pozitiva si constructiva si o insulta. Spre exemplu, eu insami sunt o persoana care a fost crescuta prin critica….tatal este genul de persoana care nu te duce la momentul greselii si iti arata clar ce ai facut rau, ci iti evidentiaza o caracteristica in personalitate care este la baza greselii tale si pe aceasta baza construieste critica, care in final dupa ce tu insati stai si te gandesti la modul in care ai fost atentionat si criticat, descoperi ce trebuie rectificat si imbunatatit…..in modul asta am fost crescuta si in felul asta ma comport cu toti cei ce ma inconjoara, desi multi imi spun ca dau dovada de rautate excesiva uneori…..si ma bag sa vorbesc despre persoane fara sa le cunosc, dar cum orice analiza a unei persoane am facut-o prin prisma propriei mele persoane si am stat si am observat si ascultat cu atentie chiar ce spunea aceea persoana, am considerat ca am reusit sa prind daca nu intregul personalitatii sale, macar esenta(care din punctul meu de vedere face totul si spune totul despre un individ). Asadar primul exemplu pe care l-am folosit atunci cand a fost sa analizez o caracteristica sau sa inteleg anumite reactii ale unor persoane, am fost eu insami……am incercat mereu sa judec o persoana prin prisma personalitatii mele……care este probabil complexa cu sau fara grad de comparatie. Deci prin urmare, fiind o persoana crescuta cu “taisul” ascutit al criticii parentale, sunt mai sarcastica si mai critica cu toti cei din jur.

Exista persoane care reactioneaza negativ la orice fel de critica…..hei! este adevarat ca numanui nu ii place sa i se arunce in fata lucruri care frizeaza realitatea si adevarul despre o persoana….recunosc ca nici eu nu reactionez pozitiv prima data cand sunt criticata pe fata(ceea ce este de preferat, asa inveti ce este gresit in atitudinea ta si poti avea un indiciu despre ce trebuie schimbat si corectat), dar ma fortez sa ascult pana la final si accept critica ca atare si apoi o iau frumusel in brate si o intorc pe toate fetele pana ii dau de cap. Am invatat sa intorc si celalalt obraz biblic si desi, mai am momente in care ma comport in genul “daca ma cauti, ma gasesti!”, nu ma las coplesita de sentiment(acum depinde mult de starea mea spirituala, pentru ca daca sunt intr-o pasa intunecata atunci “I don’t give a fuck! And I will hunt you down!”). Asa cum spuneam mai sus, exista si persoane care nu accepta niciun fel de critica si stateam si am intrebam prosteste “ Oare de ce?” si mi-am raspuns singura ca de obicei…..pentru ca au avut un alt tip de educatie…..bazat pe lauda…..si asta este cred eu cel mai daunator tip. Te face sa inchizii ochii in fata propriei tale personalitati si sa nu accepti ca exista lucruri care le poti schimba la tine. Recunosc ca nici eu acum nu mai sunt asa dispusa sa ma schimb asa cum mi se tot recomanda de “prietenii” din jurul meu, dar am fost educata de al meu drag tata de la varsta de 12 ani si atunci mi s-au cimentuit principalele trasaturi ale caracterului, iar eu nu am facut decat sa construiesc pe margine……in esenta sunt produsul scolii tatalui meu si hei! nici macar familia mea nu ma place, dar asta sunt si cu mine raman pana cand o sa fac “leap”-ul spre viata viitoare. Si am invatat din experienta ca daca incerci sa schimbi o persoana care reactioneaza negativ la critici atunci de suferit si foarte multi nervi vei avea doar tu, cel care incearca sa deschida niste luminite prin obscuritatea acelei personalitati.

Cele mai bune exemple de reactii “criticoase” pozitive sunt vedetele, nu cele care apar ca ciupercile dupa ploaie, cum sunt la noi, ci cele care citesc ziarele care le aduc critici si sunt dispuse sa descopere lucruri noi despre ei insisi…..astea sunt vedete adevarate…..si sunt foarte putine…..si nu tocmai in show-biz-ul american, ci peste ocean de ei, printre actorii coreeni si artistii japonezi….acolo exista un respect pentru profesie si locul de munca atat de profund, incat  te gandesti “ Frate, astia parca nu fac parte din lumea asta!”. Acolo se pot invata foarte multe despre efectele pozitive ale “criticismelor” si cum o persoana poate evolua la un alt nivel si al carierei, dar si al propriei personalitati.

Ma voi abtine de la da sfaturi necerute si termin prin a sustine ca vrem nu vrem toti criticam si toti suntem criticati, ca ne place, ca nu place, hei! asta este in esenta omul- cel mai fioros si egoist animal care a existat pe pamant( concluzie obtinuta dupa multe analize interne).