The pretty wolf and the 7 goaty and Secret Connection dj – Animal Special….song inspired!

Ok. Ascultam zilele trecute Bruno Mars si printre norii de praf care ma incojurau una dintr melodiile lui mi-a amintit de o manga pe care am citit-o pe la inceputul verii. Si azi cand am dat cautare am mai descoperit una care are aceeasi tema si este de aceeasi autoare: CJ Michalski. Autoare de manga yaoi, care in genere este shotacon foarte mult si sigur daca ai rabdare sa citesti cate ceva dintre lucrarile ei vei descoperi un sindrom de zoofil convins:))).
Nu o sa descriu prea mult arta sau povestea dar tema acestor doua manga mi s-a parut foarte corespunzatoare acestei melodii. Pe scurt despre cele doua manga tot ce va pot spune este ca in prima (The pretty wolf and the 7 goaty) ai parte de un lup(ce in esenta ar trebui sa fie fioros sau cel putin periculos) care este prins de niste tapi(toti cu niste figuri de yakuza periculosi) care vor sa il manance, pana apare cel de-al saptelea frate care desi arata mai normal, este in esenta mai periculos decat toti ceilalti la un loc si dupa ce ii da afara pe ceilalti sase, sfarseste prin a-l „manca” pe „micul si fragilul” lup( in esenta i-o trage de-i sar capacele:))). Cea de-a duoa lucrare (Secret Connection dj – Animal Special) este o combinatie a doua lucrarii de ale autoarei, unde isi transforma caracterele in animale….unul lup(de data asta unul care este periculos basca este un lup yakuza:))) si celalalt este iepure care uraste yakuza….ironia sortii. Ca sa poata sa il convinga pe iepuras ca el lupul yakuza nu este chiar asa de rau cum pare ii ofera zilnic fructe de padure, totul pe ascuns, da’ numa’ pe ascuns:)). Pana cand urgentat de nevoile fiziologice il ataca pe iepuras si il sperie si mai tare( logic asta dupa ce arte grija sa il „manance” pe indelete:)))…dar se pare ca nu l-a speriat suficient de tare pentru ca in momentul in care iepurasul afla ce cel care ii lasa mancarica la usa in fiecare dimineata era lupul cel rau, il trateaza foarte amabil si dragut:)))…..
Deci in caz ca va plictisiti ata de tare incat aveti impresia ca tavanul camerei voastre incepe sa construiasca forme asemeni norilor pe cer, puteti cu siguranta sa cititi cateva dintre lucrarile luii CJ Michalski.
Si pentru incheiere va las sa ascultati melodia care mi-a inspirat mie postul de azi:))…Ciaosu!

Anunțuri

The judged-Honma Akira

Okay…..voi continua sa postez tot in rubrica ce ma cam tine ocupata acum, manga….ohhh, daaaa! Bun de data asta am ramas la numele de Akira dar e schimbat putin nu mai este Norikazu ci Honma….and it’s a big difference…..nu doar in arta ci si in modul in care definieste caracterele si construieste povestea. Daca la Akira Norikazu, arta facea aproape totul, la Honma Akira, ai parte de arta, cu niste linii mai serioase si mature, dar si un plot care are mai multa substanta…..undeva la un moment dat pe parcursul povestii poate avea unele tente psihologice, nu exceptional de Heavy emotionally speaking, dar se simte o anumita presiune venind din partea parsonajelor principale, cand realizezi ca probabil unul dintre ele are ceva mai multe probleme la mansarda.

Toata cartea, pentru ca este un volum, cuprinde doua povesti diferite, cea de-a doua nu atat de dark ca prima, dar mai lighthearted si mai romantata.

Asadar prima istorie a volumului care este si cea ce da numele intregii carti, este povestea a doi copii ce au crescut intr-un institut, pentru copii abandonati, aici se regaseste motivul maltratarii, tipic pentru institute de genul, un pic clisee, dar hei! este in fond parte luata din realitate, pentru ca nu cred ca exista astfel de institutii, care sa aiba supraveghetori sau educatori buni, la o adica te maltrateaza taica-tu acasa, d’apoi un necunoscut care trebuie sa aiba grija de tine, desi este platit pentru asta. Dar lucrul asta il afli mai pe la mijlocul capitolului, dupa ce dezvolti un sentiment de neplacere fata de seme(top)-Tatsuki Toudou….si ai impresia ca este evil…si te rogi in secret sa nu ramana uke-le cu el, pentru ca ar avea numai de suferit. Dar autoarea ii ofera niste circumstante atenuante pentru modul lui mai hard and brutal de a-si demonstra dragostea fata de uke(bottom)-Sugiura Kyou. Astfel ajungi sa cunosti modul in care Tatsuki grew fond of Kyou si chiar si dupa mai multi ani, Kyou sa ramana the one pentru Tatsuki….desi acesta la inceput poate sa dea impresia ca ar vrea sa se razbune pentru ca Kyou a ales familia care l-a abandonat initial inaintea lui, cel pentru care stood for in fata supraveghetorului. Asta este momentul in care Tatsuki experimeteaza sentimentul recunostiintei pentru prima data si desi uneori acest sentiment poate fi confundat cu dragostea, el se indragosteste de Kyou in acelasi timp. Este un gen de dragoste care nu va fi niciodata proclamat in cuvinte, dar exprimat in fapte si actiuni dureroase pentru amandoi, dar care spun mult mai multe decat toate cuvintele din lume(eu una prefer chestiile de genul asta, pentru ca in final vorbele vin si pleaca, dar faptele raman).

Astfel peste ani cand se reintalnesc din pura intamplare si se recunosc,iar sentimente de mult innabusite si refulate, ies la suprafata, mai evident din parte lui Tatsuki, decat a lui Kyou, care inca sufera inconstient de trauma de a fi abandonat si are o afectiune mai puternica fata de sora sa(nimic in sens sexual, doar o incapatanare de a-si proteja sora cu orice pret si de alege familia inaintea presoanei iubite, pana intr-acolo ca nu-si recunoaste sentimentele pentru Tatsuki). Asa accepta sa fie “victima” in “santajul sentimental” al lui Tatsuki, fortandu-l pe cel din urma “to be the evil one here”, pentru ca la finalul povestii sa realizeze ca spre deosebire de sora lui, care la final se marita “and finishes being very happy, without her devoted big-brother”, Tatsuki avea nevoie de el cu adevarat si se decide intr-un final sa fie sincer cu el insusi si cu sentimentele sale.

Desi arta are linii mai realiste fata de cele cu o tenta sclipitoare si fanteziste ale Akirei Norikazu, stilul Akirei Honma, se evidentiaza si prin modul in care construieste plot-ul si schiteaza personajele la fel de bine cum dezvolta povestea. Stie sa puna o presiune de fundal, pe care o intalnesti in povestile si cartile cu tema psihologica. Desi atmosfera sufocanta intalnita in manga psihologica, este aici doar o palida adiere, se simte si imbogateste istoria. Arta este totusi cea care cam picteaza toata povestea, desi are si replici destul de acceptabile, prin arta reusesti sa descoperi aspecte ale povestii pe care dialogurile nu le dezvaluie.

Cam asta e recomandarea de saptamana asta….lectura placutaOpen-mouthed smile002 003052054 055074 075